Suflete, în praf te pleacă
Suflete, în praf te pleacă,
Sub privirea lui Hristos;
Măreţia ta să tacă,
La Cuvântu-I maiestuos!
Cel ce azi se-ndreptăţeşte,
Mâine, sigur va cădea,
Dar pe cel ce se smereşte
Dumnezeu îl va nălţa!
Alt mijloc de mântuire
Căuta-vei în zadar;
Singura îndreptăţire
Se găseşte la Calvar.
Înaintea Lui te pleacă,
Vezi ce mult El te-a iubit;
Doar dreptatea Lui să-ţi placă,
Numai ea te-a mântuit!
Prosternat în adorare,
Slava Lui te va umbri;
Iată singura onoare
Ce nicicând nu va păli!
Slava lumii va să treacă
Şi-al tău merit
ce folos?
Suflete, smerit te pleacă,
Slava-i doar a lui Hristos!