Suflă vântul cel ceresc

Suflă vântul cel ceresc Vântul suflă deşteptare Deşteptând pe toţi creştinii Care-au adormit pe cale. # El suflă când voieşte De-l aude orişicine Dar nu ştim că unde merge Şi nu ştim de unde vine. # Vântul suflă-n multe feluri Uneori mă mai adie Alteori e ca un fior Ca o mare vijelie. # El voieşte să trezească Orice suflet păcătos Să-i arate calea bună Care duce la Hristos. # Pentru aceasta ţi se cere Să stai gata-n aşteptare Stând cu pânzele întinse Ca corabia pe mare. # Unii se trezesc îndată La o mică adiere Alţii se deşteaptă numai Când suflă mai cu putere. # Ah ferice de aceia Care s-au învrednicit Şi cu inima curată Duhul Sfânt ei l-au primit. # Vai de cel ce joc îşi bate Şi pe drum vrea să se-oprească Căci în veci n-are să scape De urgia s-a cerească. # Cercetaţi lucrările Şi nu le dispreţuiţi Rămâneţi cu toţi cei buni Ca să nu păcătuiţi. # Vuietul cel lin şi dulce Lângă Isus să ne adune Ca viaţa noastră-ntreagă Să trăim în rugăciune. #