Să n-ai nicicând privirea îndreptată

Să n-ai nicicând privirea îndreptată Spre lucrurile pieritoare de aici! Din cer, Comoara Sfântă şi-a fost dată ?i har nemărginit la cer să te ridici. Nu arunca din umbră frânturi de licărire, Tu ai lumină din Lumină şi har să luminezi! Trăieşte demn şi cu deplină mulţumire Căci tu ai har pe Domnul să-L urmezi. Nu te lăsa influenţat şi dus de de orice vânt, Căci tu ai har să fii în lume un torent, Putere să aduni pe toţi grămadă la Cuvânt, Cu adieri fierbinţi şi susur blând, nu violent! Să nu-ţi laşi nicidecât inima ta amăgită De strălucirea falsă a comorilor din tină. Tu ai harul de-a trăi o viaţă atât de sfântă Încât să fii comoară de har şi de lumină. Nu te lăsa descurajat de suferinţă şi necaz, Acesta-i harul ce lucrează a ta desăvârşire Şi orice lacrimă ce-ţi curge agale pe obraz Stăpânul ţi-o va şterge cu nespusa Lui iubire. Priveşte tu ce har Stăpânul Sfânt ţi-a dat Să ai în inimă Comoara din cerurile Sale Şi parte-n cer pe veci cu Bunul Împărat În gloriile nespuse şi veşnicele osanale. Nu risipi pasiv nechibzuit vreo clipă În ale firii pofte ambiţii şi plăceri! Spre Dumnezeu să ai privirea aţintită Şi pentru cer te luptă să-ţi aduni averi. Vezi, ornicul agale îţi spune că te treci Dar inima ritmat, răspunde că trăieşti Şi Duhul îţi şopteşte că poţi să îţi petreci Trăind fără de timp, în glorii, în sferele cereşti A inimii cadenţă curând va fi oprită În ritm de timp ce aproape-i de sfârşit Căci Domnul are vremea hotărâtă Doar sufletul curat e viu şi infinit. Tictacul unui ceas îţi spune că te treci, Se trece tot ce-ai strâns cu multă trudă, Dar tu ai primit harul ca veşnicia să-ţi petreci Într-un loc pe care mintea nu poate să-l pătrundă.