A venit, de mult, de sus

A venit, de mult, de sus Păstorul cel bun, Isus, # Şi prin lume a umblat Oi pierdute a căutat. # Să le ducă la izvoare, Ca de sete să nu moară; # Uşa le-a deschis să iasă La păşunea cea aleasă. # Dar oile n-ascultau Cu capul se repezeau, # Cu coarnele L-au împuns Şi, în coastă, L-au străpuns. # De-a curs apă şi mult sânge, Cerul a-nceput a plânge # Soarele s-a’ntunecat, Luna-n sânge s-a schimbat. # Acum, El e dus din lume Să afle la oi păşune # Şi-o poruncă a lăsat Oilor ce-au păşunat. # Ca oile cele bune, La olaltă să se-adune, # Lupul să nu le mănânce, Tâlharul să nu le strice. # Păstorul cel blând şi bun, În ceruri, e dus acum, # Dar, peste puţină vreme, Vine iarăşi să le cheme. # Să le ducă-ntr-o grădină Unde vor avea odihnă. # Acolo-n pace vor fi, Mai mult nu vor flămânzi. # Nici nu vor mai rătăci, Căci Domnul le va păzi # Şi vor fi, în viitor, Doar o turmă şi-un Păstor. # Acum să-L primim cu toţii 'Nainte de ceasul morţii # Pe Hristos ce ne-a iubit Fie în veci de veci slăvit. #