Te caut Te caut, Isuse din zori în amurg
Te caut Te caut, Isuse din zori în amurg
Cu doruri ce curg, pe Tine în graiuri nespuse.
Ca apa de munte în clocot, Ca ploaia de vară în ropot,
Ca norul soliei de clopot
aşa eu Te caut pe Tine.
Cu râvnă mai trează, mai caldă, întruna Te cat,
Deşi Te-am aflat şi sufletu-n Tine se scaldă.
Cum floarea-nsetează de soare, cum cerbul doreşte izvoare
Aşa este-a mea căutare, mereu mai curată, mai mare.
Cu cât eu Te caut pe Tine, cu-atâta mai mult
Doresc să-Ţi ascult chemările Tale divine.
Şi cine-ar putea deodată cuprinde Fiinţa Ta toată
În taine de soare-mbrăcată? de-aceea Te caut pe Tine.
În Tine-mi găsesc liniştire şi sufletul meu
Primeşte mereu comori de-adevăr şi iubire.
Te caut, Izvorul Cântării, lumină în noaptea-ntristării,
Doresc frematarea căutării, că-n ea-i doar a mea liniştire.