Te rog, Stăpânul meu preabun
Te rog, Stăpânul meu preabun
Prin Duhul să mă înţelepţeşti
Să nu zidesc ce Tu dărâmi,
Să nu dărâm ce Tu zideşti.
În orice timp şi în orice loc
Lumina îmi fie căpătâi
Să nu rămân când Tu te duci,
Să nu mă duc când Tu rămâi.
Prin lumea veacului de acum,
Cu adevărul să mă încingi:
Să nu resping ce Tu primeşti,
Să nu primesc ce Tu respingi.
Din partea harului ceresc
Să aleg şi eu cum Tu alegi:
Să nu culeg ce Tu arunci,
Să nu arunc ce Tu culegi.
Să îmi dai iubire în adevăr
Să Te cunosc mai mult cum eşti;
Să nu iubesc ce Tu urăşti,
Să nu urăsc ce Tu iubeşti.
Să îmi potriveşti viaţa mea
Cu voia Ta în totul, tot!
Că a greşi în lucrarea Ta,
Nicicând, nicicând să nu mai pot.