Te-a adus iubirea Doamne

Te-a adus iubirea Doamne, Pe acest pământ de jale Să refuzi veşmântul slavei Pentru râvna casei Tale. # Printre rasele de oameni Bibliei să-i faci cărare Să-nfrunţi lumea cu-adevărul Numai Tu ai fost în stare # Printre nopţile de beznă Faţa Ta brăzda lumină Iar vrăşmaşu-n timpul nopţii Semănat-a-n grâu neghină. # Te-a-ntristat amar neghina Când ai observat-o-n grâu Dar s-o smulgi în ceasul acela Era Doamne prea târziu. # Ai lăsat-o-atunci să crească Pân la secerişul mare Şi atuncea ai s-o spulberi Să nu intre în grânare. # Şi privind la mii de gloate Tu iubeai la fel pe toţi Dar pe cei mascaţi din turmă Nu puteai nici să-i suporţi. # Iar în templu ucenicii Te văzură plin de râvnă Cum loveai amar cu biciu Peste snopii de neghină. # La pământ cădeau zarafii Cad şi mesele cu banii Iar de groaza Ta Isuse Fugeau slugile satanei. # Ieşeau leneşii pe uşă Porţile le fură mici Iar în templu se-auziră Numai pocnete de bici. # Că puterea Ta divină Pe cei răi i-a alungat Ai fost blând întotdeauna Dar atunci te-ai răzbunat. # În locaş de rugăciune Ei puneau comori la cale Te-ai aprins de gelozie Pentru râvna casei Tale. # Din aceia zi Isuse Ei ţi-au devenit duşmani Ei îşi bat într-una pieptul Că sunt fii al lui Avram. #