Aşa, Isuse-aş vrea, aşa cântarea mea să fie
Aşa, Isuse-aş vrea, aşa cântarea mea să fie,
Din cânturile lumii-ntregi să poţi simţirea să-i alegi,
Să fie-ntregul dor în ea, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa
Cântarea mea să fie.
Aşa, Isuse-aş vrea aşa să-mi fie mulţumirea,
Ca ascultând-o-n ea să vezi că nu uit cât Îţi datorez
Adânc recunoştinţa mea, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa
Să-mi fie mulţumirea.
Aşa, Isuse-aş vrea aşa credinţa mea să fie,
Aceeaşi cum a fost întâi şi-n ea statornic să rămâi,
Întreagă, după voia Ta, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa
Credinţa mea să fie.
Aşa, Isuse-aş vrea aşa să fie-a mea nădejde,
Ca, orişice s-ar întâmpla, să cred, s-alerg, să lupt aşa
S-ajung la biruinţa Ta, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa
Să-mi fie-a mea nădejde.
Aşa, Isuse-aş vrea aşa iubirea mea să fie,
Senină ca un cer senin, curată ca un sfânt alin,
Precum a fost iubirea Ta, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa
Iubirea mea să fie.
Aşa, Isuse-aş vrea aşa să fie-a mea răbdare,
Să simţi că nu-s neliniştit şi nici că-ndur fiind silit,
Ci paşnică precum a Ta, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa
Să-mi fie-a mea răbdare.
Aşa, Isuse-aş vrea aşa tăcerea mea să fie,
Ca pacea-ntinsului senin şi fără-ascunsul urii spin,
Precum a fost tăcerea Ta, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa
Tăcerea mea să fie.
Aşa, Isuse-aş vrea aşa, în tot să-Ţi semăn Ţie,
Să simţi, să recunoşti că sunt un strop din Viul Tău Cuvânt,
O rază din lumina Ta, aşa, Iisuse-aş vrea, aşa,
Pe-ntreaga veşnicie.