Te-am întâlnit cândva atuncea

Te-am întâlnit cândva atuncea În ceasul vieţii cel mai greu Şi cât de-amară mi-a fost crucea O ştii Isus, doar Tu şi eu. # O ştii, c-ai fost şi Tu acolo Povoara ei când m-a răpus Şi cât am plâns în grea durere O ştii doar Tu şi eu, Isus. # Te-am întâlnit când pe-o cărare Fără de tintă rătăceam Şi mi-ai adus în suflet soare Şi peste răni mi-ai pus balsam. # M-ai prins Isus cu drag de mână Şi m-ai adus pe calea Ta Şi lângă inima Ta bună Ai pus atunci fiinţa mea. # Ne-am întâlnit din nou când câinii Rupeau din trupul Tău sleit Atunci pe dealul Căpăţânii Şi-am înţeles cât m-ai iubit. # Eu n-am putut atunci o Doamne Acel calvar să îl opresc Nici să-ţi scot cuiele din palme Nici fruntea să ţi-o răcoresc Dar cad neputincios Stăpâne Şi-ngenunchez la crucea Ta Şi-Ţi mulţumesc că din ruine Tu ai salvat viaţa mea. #