Te-nalţ, Doamne, pururi, căci m-ai ridicat
Te-nalţ, Doamne, pururi, căci m-ai ridicat
Pe vrăjmaşi, să râdă, Tu nu i-ai lăsat.
# Am strigat, spre Tine, Doamne-ndurător,
Tu m-ai ridicat şi n-ai lăsat să mor. #
Doamne, al meu suflet din mormânt l-ai scos;
L-ai adus la viaţă, dintre morţi l-ai scos.
# Domnului cântaţi-I, voi, cei preaiubiţi,
Şi slăvitu-I Nume pururi să-L măriţi. #
Căci o clipă ţine El mânia Sa,
Însă îndurarea veşnic va ţinea.
# Seara vine plânsul, chinul cel amar;
Dimineaţa vine veselia iar. #
Când îmi mergea bine, îmi ziceam aşa:
Niciodată, Doamne, nu m-oi clătina..."
# Căci pe-un munte tare, Tu m-ai aşezat,
Dar Ţi-ai ascuns Faţa şi m-am tulburat. #
Doamne, către Tine m-am rugat zicand:
Ce câştigi Tu, Doamne, dacă mor curând?
# Poate să Te laude ţărâna de jos?
Poate ea să spună că eşti de credincios? #
Doamne-ascultă! Doamne, fii îndurător!
Vino şi-mi ajută, că-s făr-ajutor."
# Şi Tu-n veselie, plânsul mi-ai schimbat,
Dezlegându-mi jalea, şi m-am bucurat. #
Doamne, al meu suflet şi inima mea
Pururea să-Ţi cânte, mută să nu stea!
# Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Pururea, pe Tine, Te voi preamări. #