Trăia odată-n Babilon un tânăr credincios

Trăia odată-n Babilon un tânăr credincios Ce se ruga Lui Dumnezeu foarte evlavios. Era din prinşii de război din vechiul Israel- Era un tânăr din evrei, cu numele Daniel. Cu duhul înfocat, Daniel neîncetat El se ruga tot mereu Din mijlocul de lei habar n-avea de ei Căci cu El era Dumnezeu. Cu ferestrele deschise spre Ierusalim De trei ori pe zi se-nchină Tatălui Divin. Cu înţelepciune mare Domnul la-nzestrat. Şi la pus la înalţare lângă împărat. Urlă fiarele din Babel lei înfometaţi. Pe Daniel sunt plini de ură câţiva bărbaţi. Cum să facă să-l înghită pe acest evreu- Ce se roagă şi se-nchină chiar Lui Dumnezeu. Cu rapoarte pârâtorii,vin la împărat Şi la împăratul Dariu ei au raportat. Şi-i ceru să scrie-o lege pentru doua luni, Cu privire la-nchinare şi la rugăciuni. După legea mezilor şi a perşilor... Apăru o lege aspră la a lui popor: Dacă cineva se-nchină altor Dumnezei, Va fi aruncat în groapă în groapa cu lei. În micuţa lui odaie cu geamul deschis, Daniel e,să se roage duşmanii l-au prins. Împărate legea-i sfântă şi nu poţi schimbă! Iată omul ce se-nchină călcând voia ta. Dariu îl iubea pe Daniel ca şi pe-al lui fiu. Dar să-l scape de la moarte era prea târziu. Între lei Daniel în groapă, vai ce dureros! Duşmanii veseli că scapă azi de-un credincios. Însă Dumnezeu din ceruri, îngeri a trimis. Gura leilor sălbatici, Domnul a închis. Daniele vino-afară ! Dariu a strigat. Dumnezeul tău cel mare, văd că te-a scăpat.