Un călător se cobora grăbit

Un călător se cobora grăbit Purtând cu el averea sa, tot ce a agonisit El din Ierusalim venea şi părea obosit Cu tot ce avea el cobora spre Ierihon grăbit. Nu-i nimenea, nu-i nimenea Tovarăş pe cărare Ca să îl poată ajuta La această grea-ncercare. Căci iată-n drumul lui deodat' el a întâlnit Nişte tâlhari ce l-au bătut şi l-au lăsat zdrobit Luând cu ei averea sa, tot ce a agonisit Ei l-au lăsat bătut în drum, singur şi părăsit. Din întâmplare pe acest drum, venea şi un levit Când l-a văzut l-a ocolit şi l-a lăsat plângând. Ca şi levitul un preot se cobora la fel, Când l-a văzut l-a ocolit şi l-a lăsat zdrobit. Dar un samaritean milos venea cu asinul lui El n-a trecut nepăsător prin faţa omului. De haina lui s-a dezbrăcat, rănile le-a legat Să moară el nu l-a lăsat, viaţa i-a salvat. O, sfânt Samaritean milos Ce Te-ai oprit pe cale Îţi mulţumesc că Tu m-ai scos Din neagra morţii vale. Ca şi-acest om căzut în drum Am fost şi noi la fel Deşi am încercat să rezistăm Cu râvnă şi mult zel. Învinşi de patimi şi păcat De Satan ispitiţi Am fost căzuţi jos la pământ De luptă istoviţi. Dar un Samaritean milos A coborât din vale El e Domnul Isus Hristos El ne-a luat pe braţe. O, scump Samaritean milos Viaţa ţi-o dau Ţie Şi vreau să-Ţi rămân credincios S-ajung în veşnicie.