Un dor de patria cerească

Un dor de patria cerească, De-acel cămin făgăduit, A început în min’ să crescă, În pieptu-mi slab şi chinuit. # O, Doamne, fă să vină ziua Să vină cât mai grabnic ceasul, Când tot lăsând să-mi iau adio Şi pe veci să-mi uit necazul. # Şi inima mea când suspină Caută Fiul lui Dumnezeu, Căci numai El doru-mi alină, Cu Duh Sfânt şi harul Său. # O, Doamne, fă să vină ziua Să vină cât mai grabnic ceasul, Când tot lăsând să-mi iau adio Şi pe veci să-mi uit necazul. # Aş vrea să zbor să las pământul, Să scap de-această fire-a mea, “Cu glasul meu strig către Domnul: Vino Doamne şi mă ia !” # O, Doamne, fă să vină ziua Să vină cât mai grabnic ceasul, Când tot lăsând să-mi iau adio Şi pe veci să-mi uit necazul. # Când mă gândesc la Tine Doamne Cât eşti de bun şi iubitor; O, mult mi-e dor, mi-e dor de Tine, La Tine aş vrea să zbor ! # O, Doamne, fă să vină ziua Să vină cât mai grabnic ceasul, Când tot lăsând să-mi iau adio Şi pe veci să-mi uit necazul. #