Un om trăia odată, Iair el se numea

Un om trăia odată, Iair el se numea Fruntaşul sinagogii din veacu-ndepărtat Şi la nenorocire el nici nu se gândea Şi la nenorocire el nici nu se aştepta. # Dar vai ! Ce grea durere ce vânt îngrozitor! Sufla din a lor casă un vânt usturător! Că scumpa lor fetiţă, copila lor muri S-a dus din a lor casă a mamei bucurii # Atunci Iair aleargă să-L cheme pe Isus Să-l cheme în a lor casă, în casa cea de plâns Domnul cu ucenicii atunci chiar le vorbea Iair I se închina şi astfel Îi grăia: # Fetiţa mea e moartă, iar dacă vei veni Eu ştiu că o să-nvie, deci nu mai zăbovi Să-nvie-a mea fetiţă e tot ce îmi doresc eu Căci ştiu că eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. # Atunci Domnul se duce în casa lui Iair Unde era durere,amar,necaz şi chin A dat pe toţi afară şi astfel El grăi: "Talita cumi !" - "Scoală !" - "O, scoală, nu dormi!'' # Atunci - O, ce minune ! Copila a-nviat! Căci Domnul e-nvierea, Isus cel minunat Azi Domnul înviază chiar pe păcătoşi De aceea azi te-ntoarce şi vino la Hristos! #