Unu cu şaptesprezece

Unu cu şaptesprezece Acolo David vorbeşte, De războise pregăteşte Şi spre filisteni porneşte, Dumnezeu Î-l ocroteşte. Dumnezeu l-a înzestat Şi putere lui i-a dat, Să se lupte cu Goliat om tare Şi-nverşunat,cu războaie învăţat. Un toiag în mîn-a luat, Şi la război a plecat Singur,fără de popor, Contra filistenilor, Şi cu domnul de-ajutor. Cinci pietrii el şi-a ales, Le-a legat în săculeţ, Şi-nainte a plecat, Să dea faţă cu Goliat, Cu omul cel blestemat Iar Goliat când l-a văzut, El a râs cât a putut Şi către David zicea: Ce cauţi 'naintea mea Cu traista şi praştia? Iar David aşa-i zicea: Astăzi Domnul te va da Chiar acuma-n mâna mea Şi capul ţi-l voi tăia, Pradă corbilor l-oi da. Iar praştia lui David Niciodată n-a greşit Drept în cap l-a nimerit Şi-ndată l-a doborât Pe filistean la pământ. Filisteanul de la Gat, Ce se cheamă Goliat, Între tabere-a picat Şi vulturii i-au mâncat Capul lui cel blestemat. Iar Saul se gândea: Că David î-i va lua # Locul din împărăţie Peste Israel să fie # . Dar lui David Doamne Sfinte, Nici nu i-a trecut prin minte Să devină împărat Din păstor neânsemnat. Iar Saul s-a vorbit Cu feciorul său iubit, Să-l omoare pe David. Dar Ionatan n-a voit C-a făcut un legământ. Ionatan i-a dat de ştire, Lui David plin de iubire: # Ia ascultă frăţioare Tatăl meu vrea să te-omoare # . Dar prin minte mi-a trecut: David trist şi necăjit, Cât timp a fost prigonit De Saul pe-acest pământ Nici nu pot să vi le cânt! Dar Dumnezeu l-a iubit Pe David pe-acest pământ De Saul mi l-a scăpat, Şi l-a făcut împărat Peste Israel l-a dat!