Va fi odat-o pace, pe veci netulburată

Va fi odat-o pace, pe veci netulburată, Va creşte-odată grâul ca cedrii din Liban; Va fi odat-o turmă, din lumea asta toată, # Şi mieii n-o sa aibă atunci nici un duşman. # Iubirea o sa aibă o patrie slăvită În care Adevărul, doar El, va fi-Mpărat, În care bucuria va fi desăvârsită # Şi Domnul singur fi-va de-a pururi adorat! # Acum, mă rog cu fraţii, plângând cu frunţi plecate, Aici, stropind cu lacrimi atâtea căi de dor; Acolo însa, toate, pe veci, vor fi uitate! # Ne vom scălda-n iubire, în veşnicul izvor. # O, viitor de aur, cuprinde-mă în tine, Cu inima şi ochii desprinşi de tot ce-i jos! Să ai, pe totdeauna, tot sufletul din mine, # Aprins ca o mireasmă, pe calea lui Hristos. #