Binecuvintează suflete al meu

Binecuvintează suflete al meu Binecuvintează în veci pe Dumnezeu Doamne Tu eşti mare şi nemăsurat Stai în strălucire şi eşti înveşmântat. Cu lumina ca-ntr-o haină Te-nveleşlti Cerul ca un cort întinzi şi-l străluceşti Faci din ape vârful locului Tău sfânt Din nori îţi faci carul şi umblii pe-aripi de vânt. Din vânturi îţi faci soli tăi, prieteni buni Şi din flăcări slujitorii tăi cei buni Ai aşezat pământul pe temelia sa Şi el niciodată nu s-a clătina. Tu-l acoperisei cu sămânţă atunci Ca şi cu o haină pe care-o arunci Apele stăteau şi pe munţi; şi aşa Au pornit să fugă de mustrarea Ta. De-al Tău glas de tunet Doamne au fugit Peste munţi şi văi şi nu s-au mai oprit. Până-n locul care ele apoi stăteau Până-n locul care hotărât-ai Tu. Margini Tu le-ai pus şi ele vor păzi Să nu se întoarcă lumea acoperi. Tu faci să ţâşnească râurile-n văi Şi ele curg toate printre munţi şi văi.