Vino porumbiţo haide să ieşim

Vino porumbiţo haide să ieşim Iar e primăvară cerul e senin, # Cântă turturica în crânguri şi în vii, Printre flori se joacă fluturaşi zglobii. # Vom pluti spre soare-n zări trandafirii, În ritmuri de harfe cu imnuri azurii. # Ne-om scălda în raze cu-adieri de vânt, Printre zări albastre cu zenit de cânt. # Şi-a venit şi ziua când neam întâlnit, În văzduhul candid faţa i-am privit. # Câtă fericire când se ridica, Către nori în stoluri porumbiţa mea. # Dintre crini şi raze boabele de-azur, Ne-au urat iubire, gândul cel mai bun. # Ne-am luat lin zborul spre văzduhul cald Încântaţi de-oştirea îmbrăcată-n alb. # Pletele-i jucau răsfirate-n zbor, Ne sorbeam privirea plină de amor. # Şi-amuţeam de glasul dulce, minunat, Ce-n iubirea sobră cald ne-a inundat. # Ochii tăi iubito-s iazuri de cristal, Oglindesc sublimul, spectre de opal. # Părul tău e-o turmă pe coame de munţi, Dinţii sunt oi albe ce trec peste punţi. # Obrăjorii tăi sunt două jumătăţi, De fruct rumenit-îmbujorat în părţi. Câtă încântare buzele-ţi ascund, Câte-n veşnicie vor şopti plăpând. Dezlegând mistere tăinuite-n timp,, Au ajuns în slavă prin sclipiri de Nil Ce minunăţie îngeri, stele, sori. Şi-anceput deci nunta plină de splendori # Mirele nuntaşi-i mângâia uşor, Frunţi ce-odinioară lăcrimau de dor. # Lacrima le şterse nu mai au de plâns, Au ajuns acasă, sunt în Paradis. # Tu mireasă scumpă ai trăit prin lunci Te-ai ascuns prin peşteri , printr văi şi olunci # Timp aici nu esta vei uita de-acum De acele vremuri-întunecate-n fum. # De jos înspre stele mulţi privesc în sus La luceafărul ce veşnic a apus # Plâng şi porumbiţa ce-a zburat spre cer Sunt regrete grele, lacrimi ce nu pier. #