Vorbeşte Doamne, căci sunt rob

Vorbeşte Doamne, căci sunt rob Şi robul Tău ascultă. / : Mai toarnă-mi iar ulei în ciob, Mai dă-mi din grâul Tău un bob Şi dragoste şi dragoste mai multă. : / Vorbeşte, Doamne, că sunt gol Şi-mi bate-n suflet vântul. / : Căci mii de corbi îmi dau ocol, De când pe-al inimii pridvor, Ţi-ai aşezat, Ţi-ai aşezat Cuvântul : / Vorbeşte, Doamne, căci în piept Mi-e inima firavă. / : Nebun te face-orice-nţelept Dar eu cu mai mult dor aştept În vremea de, în vremea de zăbavă : / Mai dă-mi din pâinea Ta un drob Şi flacără mai multă. / : Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob Dar eu din dragoste sunt rob Şi robul Tău şi robul Tău ascultă : /