Zi de zi Eu te chem, să te-ntorci te aştept

Zi de zi Eu te chem, să te-ntorci te aştept Şi suspin, nevoind să te pierd... Fiul meu cel pierdut, te voi strânge la piept, Iubitor, faţa ta să-ţi dezmierd. Ştiu, ai fost chinuit, rătăcind prin străini, Ai în sufletul gol răni adânci... De iubirea-Mi gonit, va pieri al tău chin, Vindecat, nu vei şti să mai plângi. Suferinţa purtând, pentru oameni trăind, Chinul lor nesfârşit Eu l-am dus... Şi, lăsând nesilit cerul de mărgărit, Decât tot i-am iubit mai presus. De-aceea suspin, căci te chem şi tu fugi. Oare Eu M-am jertfit în zadar?... Când mereu Mă respingi, inima Mi-o usuci, Fiindcă mâine vei plânge amar! Frate drag, tu auzi cum te cheamă Isus? Înţelegi tu duiosul Său glas?... Să-L amâni încă-un an, nici măcar zile nu-s! Hotărăşte şi-ntoarce-te azi! Mâine-i însă ascuns şi va fi prea târziu... Un torent, vremea curge-n abis!... Azi iubirea lui Hrist, focul ei veşnic viu Îţi arată tot cerul deschis.