Îmi este gata inima să-Ţi cânte, Doamne, Ţie

Îmi este gata inima să-Ţi cânte, Doamne, Ţie Cu bucurie voi cânta, din instrumente voi suna, Aceasta este slava mea pe veci de veşnicie. Deşteaptă-te, tu, harfa mea, deşteaptă-te-alăută! În zori de zi mă voi scula şi, Doamne, Te voi lăuda, În multe neamuri Te-a cânta cântarea mea plăcută! Căci mare-i bunătatea Ta, cât cerul şi mai mare. Credincioşia Ta, şi ea, cât norii se va înălţa. Înalţă-Ţi, Doamne, slava Ta mai sus de cer şi soare! Iubiţii Tăi spre-a-i ajuta, ascultă-ne şi-i scapă! El, Domnul Sfânt, a zis aşa: „Sihemul îl voi fărmiţa, Valea Sucot voi măsura când vremea o să-nceapă. Căci ţara Galaad e-a Mea şi-a lui Manase ţară, Efraim e ca un coif, aşa, Iuda-i toiag în Mâna Mea, Moab e-un vas spre-a Mă spăla; nu uit pe vreunii-afară. Peste Edom voi arunca a’ Mele-ncălţăminte, De bucurie voi striga spre Filistean şi ţara sa, Asupră-i Mă voi bucura cu strigăte-n cuvinte…“ O, cine, oare, m-ar putea în Edom duce iară? Ori nu Tu, Doamne, dac-ai vrea, Tu, ce ne-ai lepădat aşa Şi nu mai vrei a nainta cu-a noastre oşti afară? Dă-ne-ajutor în ziua grea, că-n oameni nu-i să fie! Cu Dumnezeu vom nainta, cu El mari lucruri vom lucra, El pe vrăjmaşi ni-i va sfărma pe veci de veşnicie.