Împărăţeşte Domnul cu mărire, pământul să se veselească-ntreg

Împărăţeşte Domnul cu mărire, pământul să se veselească-ntreg Şi să se bucure mulţimea mare de-ostroave care glasu-I înţeleg. Cu nori şi negură se înconjoară şi-a Tronului Său sfinte temelii, În veci Dreptatea e şi Judecata, şi-acestea rămânea-vor pe vecii. Naintea-I merge focul Lui ce arde pe toţi aceia care-L duşmănesc, Cu fulgerele-I lumea luminează, pământul vede, neamuri se-ngrozesc. În faţă-I munţii se topesc ca ceara, naintea Lui, căci El e veşnic Sfânt, Spun cerurile marea Lui dreptate, văd slava Lui toţi cei de pe pământ. Sunt ruşinaţi toţi câţi slujesc la idoli şi toţi cei câţi cu idoli s-au fălit; Toţi zeii lor în faţa Lui se-nchină, Sionu-aude-aceasta fericit Şi vesele sunt fiicele lui Iuda de-a Tale, Doamne, sfinte judecăţi Căci Tu eşti Cel Prea Nalt pe tot pământul şi mai presus de orice zei Te-arăţi.