În Domnu-avem noi adăpost şi El ne sprijineşte
În Domnu-avem noi adăpost şi El ne sprijineşte
El ni-e-ajutorul ce-n necaz nicicând nu ne lipseşte.
De-aceea nu ne temem chiar pământul să clintească,
Chiar munţii-n inimă de mări de-ar fi să se zdrobească,
Chiar de-ar urla şi-ar spumega a mării valuri crunte,
Să se înalţe-atâta-ncât să clatine-orice munte!