În Tine, Doamne-mi caut scăparea, de râs să nu rămân nicicând

În Tine, Doamne-mi caut scăparea, de râs să nu rămân nicicând Mă scapă Tu-n a Ta dreptate şi izbăveşte-mă curând. Urechea pleacă-Ţi-o spre mine, să-mi dai ajutorarea Ta, Fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa. Tu-ai hotărât a mea scăpare, Tu, Stânca mea de ajutor, Tu scoate-mă din mâna celui nelegiuit şi-asupritor Căci Tu îmi eşti nădejdea, Doamne, din tinereţe Te iubesc Şi chiar din sânul mamei mele pe Tine eu mă sprijinesc. La mulţi ajuns-am de minune, dar Tu îmi eşti scăparea mea, Mărirea Ta să-mi umple gura şi-n orice zi Te voi cânta. Nu mă lăsa la bătrâneţe, când voi slăbi, nu mă lăsa, Vrăjmaşii mei vorbesc de mine, cei răi pândesc viaţa mea Ei zic: E părăsit de Domnul, să-l prindem, căci e lepădat! Tu nu mă părăsi, o Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat! Fă să rămână de ruşine cei ce viaţa-mi vor s-o ia Şi eu în veci voi crede-n Tine şi tot mai mult Îţi voi cânta. Vesti-Ţi-voi zi de zi dreptatea, căci fără margini eşti de bun, A Tale mari lucrări, o Doamne, a Tale numai am să spun M-ai învăţat din tinereţe şi până azi eu Te vestesc; Să nu mă părăseşti, o Doamne, acuma când încărunţesc! Ci să vestesc a Ta putere la cei de-acum şi cei ce vin, Căci, Dumnezeule, dreptatea Ţi-ajunge pân la cerul plin. Tu, Doamne-ai săvârşit mari lucruri, ca Tine nimeni nu-i aşa, Tu ne-ai trecut prin mari necazuri, dar iarăşi viaţa ne-o vei da. Tu ne vei scoate din adâncuri de-ntunecime şi amar, Tu slava mea înalţ-o iarăşi, Tu vino, mângâie-mă iar! Căci Te voi lăuda în sunet de alăută, plin de zel, Şi-Ţi voi cânta credincioşia, Preasfântule-al lui Israel. Când am să-Ţi cânt cu bucuria pe buze fi-voi fericit, Cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit. Şi limba mea o să vestească zi după zi dreptatea Ta, Căci ruşinaţi şi de ocară vor fi câţi vor pierzarea mea.