În al morţii trist veşmânt

În al morţii trist veşmânt, Îmbrăcat e Trupul Sfânt, Flori de tainic legământ Stau de veghe la Mormant. Cerul plânge după nori, Plâng şi stele în zori. În grădina stau soldaţii, Să păzească piatra porţii. # În amurgul răstignirii A apus raza iubirii, Soarele pe cer, s-a întunecat, Dar în zorii îndurării, Către bolta nemuririi Din mormânt, spre tronul slavei, Astăzi, Prinţul Păcii a-nviat A înviat, a înviat, a înviat. # Ca un fulger luminat În splendoare îmbrăcat Piatra grea a răsturnat, Când un înger a zburat. Giulgiul albului veşmânt Stă căzut dar la pământ Este gol, astăzi, Mormântul, Oare unde e Preasfântul? # În amurgul răstignirii A apus raza iubirii, Soarele pe cer, s-a întunecat, Dar în zorii îndurării, Către bolta nemuririi Din mormânt, spre tronul slavei, Astăzi, Prinţul Păcii a-nviat A înviat, a înviat, a înviat. # Pe carărea din grădini, Unde inima-ţi alini, Cel cu fruntea între spini A-nviat, să I te-nchini. Stă pe tronul din slăviri Cu-a iubirii străluciri, Ne conduce în drumul vieţii, În Cetatea dimineţii. # În amurgul răstignirii A apus raza iubirii, Soarele pe cer, s-a întunecat, Dar în zorii îndurării, Către bolta nemuririi Din mormânt, spre tronul slavei, Astăzi, Prinţul Păcii a-nviat A înviat, a înviat, a înviat. #