În drum spre Ierihon şi eu am fost cândva

În drum spre Ierihon şi eu am fost cândva Căzut aproape mort, lovit în stare grea Tâlharii m-au răpus, de tot m-au jefuit Lăsându-mă rănit în pulbere trântit Măcar un preot sau levit să mă ridice n-au voit Şi multi prieteni chiar şi fraţi, în dreptul meu nu s-au oprit. Dureri mă copleşeau în sufletul zdrobit Simţeam cum voi muri pierind nemântuit Speranţe nu aveam căci poate cineva Se va opri duios să lege rana mea Toţi au trecut nepăsători gonind spre Ierihon grăbiţi Chiar toţi acei religioşi ce se credeau că sunt smeriţi. Deodata am auzit un glas mângâietor Eu sunt Isus Hristos-vreau să-ţi dau ajutor! A mele răni le-a uns, de jos m-a ridicat, M-a mângâiat duios şi viaţa El mi-a dat. El se opreşte iubitor la cel căzut far'ajutor La cel ce plânge îndurerat dispreţuit nemângâiat. De eşti şi tu aşa, căzut în stare grea Hai strigă la Isus şi îţi va da răspuns Speranţa ta e El, Isus Emanuel Imploră-I mila Sa şi nu te va lăsa Se va opri în dreptul tău, Isus Fiul lui Dumnezeu De jos El te va ridica şi rănile-ţi va lega.