În marea de păcate, în valuri de necaz
În marea de păcate, în valuri de necaz,
Mai sus de-acestea toate: Golgota stă şi azi.
Din chinuri şi pierire, scăparea e la ea,
Liman de izbăvire, aceasta-i Golgota.
Atâtea răni amare şi plâns nemângâiat,
Atâta frământare sub ea s-a alinat.
Căci orişice durere se stinge lângă ea,
Izvor de mângâiere,
Aceasta-i Golgota
În zilele-ntristate, în nopţile târzii,
Ţi-aduce neuitate şi sfinte bucurii;
Viaţa cea pustie, cu ea se va umplea,
Izvor de bucuriei,
Aceasta-i Golgota!
Când sufletul suspină de lacrimi frământat,
Acolo îl alină un cântec fermecat.
Căci jertfa crucii cântă de taina-nchisă-n ea;
Cântarea cea mai sfântă,
Aceasta-i Golgota!