În tăcerea serii Eva plânge-amar

În tăcerea serii Eva plânge-amar Cautand pe Abel dar va fi-n zadar Toata osteneala ca nu-l mai gasea Pe copilul gingas pe care-l iubea. Întrebă pe Cain de-al lui fraţior Prefăcut răspunde; Sunt eu păzitor Fratele meu oare eu nu ştiu de fel Dar zdrobit în suflet se îngrozi şi el. Dragostea de mama o frământă greu Cautând într-una şi strigând mereu Abele răspunde, vino e tarziu Mama n-are pace ''Unde eşti, nu ştiu. În pădurea deasă strigă cu durere Mama istovită şi făr' de putere Cade se loveşte dar nu ţine seamă Vrea numai copilul, dragostea de mamă. În puterea nopţii în văzduhul lin Vocea ei de mama răsuna deplin Strigă disperată: Ah copilul meu Vino mai degrabă unde-ai rătăcit. Abel nu răspunde poate e culcat Ratăcit aiurea doarme nemişcat Zorii se arată pe campia întinsă Mama tot mai strigă de fiori cuprinsă. Ratăcind în zare mama lăcrimând Tare obosită şi tot alergând Îl zări pe abel ca e culcat jos Ah copilul mamei cum doarme frumos Abel scumpul meu. Cade lângă dânsul obosită greu Ce faci tu aicea copilaşul meu Mama îngrozită te caută cu dor Hai la noi acasă scoală puişor Abel scoală-te! Mama tot mai strigă pentru a-l trezi Dar el nu răspunde ca şi cum n-ar fi Atunci pune mâna să-l ridice-n sus Şi observă îndată sângele ce a curs. Mama disperată cu duhul zdrobit Strigă-n gura mare; Abel a murit Asta este moartea, moartea pe pământ De care-mi spusese Dumnezeul sfânt. Şi jeleşte zilnic una din femei Moartea ce o desparte de copilul ei Plângeţi de azi înainte mamelor la rând Moartea care vine şi noi nu ştim când Moartea va veni. Singura speranţă e acolo sus Pentru cei ce ascultă glasul lui Isus Acolo-n mărire pentru veşnicii Vom fi laolaltă părinţi şi copii De vom asculta.