În vis părea că mă vedeam eu stând
În vis părea că mă vedeam eu stând
Lângă marea ce murmura,
Mulţime priveam de popor urmând
Un Străin din Galilea.
Văzui pe Acela ce orb era,
Cum vederea pe loc primea
Şi cum pe olog sănătos făcea,
Străinul din Galilea.
# Şi simţeam că etern L-aş putea iubi,
Aşa blând şi bun era El!
Şi-atunci L-am primit ca Mântuitor
Pe-acest Galilean! #
Privirea Sa blândă, iubirea Lui,
Neuitate vor rămânea:
Păcatul meu şi-al tău, El l-a purtat,
Un străin din Galilea
El mâna-I străpunsă mi-a arătat,
Pentru tine Eu am răbdat!
Şi sarcina grea mi-o luă atunci
Străinul din Galilea.
Iar vântul şi marea cu-al ei talaz,
Furios s-au dezlănţuit;
Dar toate-au tăcut când El le-a certat,
Un străin din Galilea.
O linişte şi pace dulce e
De atunci în lăuntrul meu,
Căci viaţa mi-o ţine în mâna Sa,
Străinul din Galilea.
Voi toţi, cei ce sunteţi trudiţi şi frânţi,
O, veniţi ca să fiţi salvaţi;
Furtuna vieţii-o va linişti
Un străin din Galilea.
E vestea cea bună a harului
Ce viaţa ţi-o va schimba
Când tu-L vei primi pe Isus Hristos,
Străinul din Galilea.
# O, amice nu vrei a-L iubi chiar azi?
Aşa blând şi bun este El!
Primeşte-L ca Mântuitorul tău
Pe-acest Galilean! #