Întoarce-te, o, fiu pierdut
Întoarce-te, o, fiu pierdut
La Tatăl tău, din cer,
Destul, dar, cât te-ai abătut
Înstrăinat de El!
Întoarce-te aşa cum eşti,
Flămând şi zdrenţăros;
Vei fi primit cum nu gândeşti,
Ca Fiul Său, Hristos.
Întoarce-te, copila mea,
Plângând, la Dumnezeu
Cămin mai dulce n-ai afla
Decât la Tatăl tău!
Întoarceţi-vă, fii pierduţi,
Şi fiice-a nimănui,
Când s-au întins atâtea punţi
Spre casa Tatălui!