Întoarce-te-acum la al tău Făcător
Întoarce-te-acum la al tău Făcător
Acum când e soare şi lună;
Acum când eşti tânăr se poate uşor,
Căci viaţa aceasta se duce în zbor.
Şi tu te vei duce la fel ca un nor,
Cu acei care trec în ţărână.
Până când găleata la fântână,
Fără apă-n ea o să rămână,
Până când migdalul înfloreşte,
Vino astăzi şi te pocăieşte.
Întoarce-te-acum cât mai poţi mesteca,
Şi-ţi afli-n bucate plăcerea.
Acum eşti cu minte şi poţi judeca,
Dar mintea se pierde se pierde şi ea;
Iar mâinile tale când vor tremura,
Vei vrea dar nu se va mai putea.
Întoarce-te-acuma din multele căi
Pe care-ai căutat fericirea.
Şi lasă palatul cu-a sale odăi,
Căci starea aceasta e pentru cei răi.
Dar calea ce duce prin munţi şi prin văi,
Pe ea vei afla mântuirea.
Întoarce-te-acuma copile iubit
Acum până încă tăria
Te-ajută să umbli, să fii mântuit,
Căci şi pentru tine Hristos a murit;
Dar şi pentru tine exist-un sfârşit,
Iar dincolo e veşnicia.
Întoarce-te până când chipul de lut
N-ajunge din nou în ţărână.
Iar duhul se duce în necunoscut,
În locul de-osândă sau raiul plăcut.
Depinde în cine şi ce ai crezut,
Cu-acela el o să rămână.