Într-o seară liniştită

Într-o seară liniştită Cu un cer senin, Cina fost-a pregătită Mielului divin; Stând atunci Isus la masă, Tuturor le-a zis: “Trebuie să se-mplinească Tot ce fost-a scris”. “Eu v-am spus mai dinainte Pentru ca să ştiţi Unul dintre voi M-o vinde Pe treizeci de-arginţi”. Toţi atunci se îndreptară Către-nvăţător Şi pe rând Îl întrebară Care-i trădător. Când veni lui Iuda rândul A-ntrebat şi el: “Nu cumva voi fi eu, Doamne, Fiul cel mişel?” “Tu eşti Iuda”, zice Domnul, “Du-te mai curând, Iată-acum soseşte ceasul, Fă ce ai de gând.” El atunci îndată merse Către-acel Sobor, Care aştepta cu sete-al Domnului omor. Astfel şi-a vândut Stăpânul, Iuda cel mişel, Şi printr-un sărut făţarnic, L-a trădat pe El.