Într-o zi însoţit de trei

Într-o zi însoţit de trei Dintre ucenicii Săi Pe un munte înalt Isus Spre a se ruga s-a dus. Şi rugându-se înfocat El la faţă s-a schimbat Şi-i era strălucitoare Faţa Lui ca şi un soare. Albă îmbrăcămintea toată Ca zăpada de curată Ucenicii văd miraţi Cum coboara doi bărbaţi. Jos pe munte, din-nalţime Era Moise şi Ilie Cu Domnul ei au vorbit Pâna când s-au despărţit. Doamne, Petru-i glăsui Cât de bine este aci În acest loc dacă vrei Face-vom colibe trei. Câte una, lui Ilie Şi lui Moise, una Ţie Astfel Petru când vorbea Un nor mare îi umbrea. Iar din norul luminat Glas ceresc a răsunat Glasul Celui Preamărit Acesta-i Fiul Meu iubit. Cât în lume vă aflaţi Voi de El să ascultaţi Ucenicii lui Hristos Auzind căzut-au jos. Când s-au ridicat toţi trei Doar Isus era cu ei Coborând le-a zis pe drum De vedenia de acum. Ucenicii mei iubiţi Nimănui să nu-i vorbiţi Până după moartea Mea Când din morţi voi învia. Şi supusi poruncii Lui Ucenicii Domnului Nu vorbiră nimănui Până după moartea Lui.