Şi frunzele s-au vestejit
Şi frunzele s-au vestejit,
Căci iată toamna, a venit.
An după an,se duc în zbor,
Toate se duc în viitor.
# Şi tu eşti o floare să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf la pământ
Cădea-vei ca frunza în vânt. #
Priveşte-n urmă anii tăi,
Cum au trecut,ca şi un vis
Erai copil
copiii tăi
E tot ce viaţa ţi-a promis.
# Şi tu eşti o floare pe lac,
Ce apele mari o desfac ;
Petalele tale se frâng,
În urmă rămân,cei ce plâng
#
Deci, nu uita şi dacă vrei,
Tu iarăşi poţi să înfloreşti!
În veşnicii, sunt fraţii tăi;
Depinde cum te pregăteşti.
# Un lucru aş vrea ca să ştii:
Acolo,în raiul ceresc
Acolo,sunt apele vii
Şi florile nu vestejecs: #