Şi mama ne-a chemat pe toţi în casă

Şi mama ne-a chemat pe toţi în casă, Iar noi, copiii, afară ne jucam; Ne amintim de vocea ei duioasă, Din vremea-aceea când copii eram; # “Copii, veniţi la cină! Iată că seara a sosit, În casă e lumină Şi paturile vi le-am pregătit…” # Dar vremea-aceea a trecut şi, iată, Doar amintiri ne-au mai rămas de-atunci A mamei noastre-atît de calde şoapte Şi-a ei atât de severe porunci. # “Copii, veniţi la cină! Iată că seara a sosit, În casă e lumină Şi paturile vi le-am pregătit…” # La fel vom auzi şi noi chemarea, Chemarea Celui care ne-a iubit, Cu vocea Lui atît de minunată: “Copii veniti căci totu-I pregatit!” # Lumina e aprinsă, În casa Tatălui de sus, Şi masa e întinsă. Copii, veniţi la regele Isus! # Acolo vom lăsa copilăria Şi jocurile-n care-am petrecut; Acolo vom începe veşnicia, În fericirea fără de sfârşit… # Lumina e aprinsă, În casa Tatălui de sus, Şi masa e întinsă. Copii, veniţi la regele Isus! # Vei auzi, şi tu atunci, chemarea, Copile, care-afară pribegeşti? Priveşte, se coboară înserarea Şi tu, în lume, încă rătăceşti… # Lumina e aprinsă, În casa Tatălui de sus, Şi masa e întinsă. Copii, veniţi la regele Isus!” #