Știe Domnul, din ce noapte, am venit spre răsărit

Știe Domnul, din ce noapte, am venit spre răsărit Ştie şi din ce necazuri mâna Lui m-a izbăvit. /: Ştie Domnul câte lacrimi şi dureri mi-a alinat; Ştie că, în ceasuri grele, numai Domnul mi-a vegheat. :/ Ştie Domnul suferinţa, ştie cât am plâns cu-amar, Dar va face să răsara o lumina nouă iar. /: Ştie Domnul şi cunoaşte dorul sufletului meu Şi ocara ce-am purtat-o, când trăiam Cuvântul Său. :/ Ştie Domnul şi ce luptă duc să mă păstrez curat; Nici un picur de sudoare, nu va fi de El uitat. /: Suferă şi taci şi luptă, suflete,-n lăuntrul meu! Căci ce faci pentru iubire, nu va uita Dumnezeu. :/ Fraţi, surori, să ştiţi cu toţi: Domnul nu ne va uita! Rănile care sunt multe, Isus le va vindeca. /: Cât de slab ar fi un suflet şi-n credinţă mititel, Orice miel şi orice oaie vindecă Emanuel. :/ Tu veghează şi te luptă cu credinţa care-o ai, Căci va veni ceasu-n care socoteală ai sa dai. /: Ştie Domnul să plătească celor ce se ostenesc, Căci din cea mai grea-ncercare-i muta-n raiul cel ceresc. :/