Vorbeşte, Doamne, că sunt rob
Vorbeşte, Doamne, că sunt rob
Şi robul Tău ascultă
|: Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
Mai dă-mi din grâul Tău un bob
Şi dragoste mai multă :| (refren)
Vorbeşte, Doamne căci în piept
Mi-e inima firavă
|: Nebun mă face-orice-nţelept
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
În vreme de zăbavă :| (refren)
Vorbeşte, Doamne, că sunt gol
Şi-mi bate-n suflet vântul
|: Căci mii de corbi îmi dau ocol,
De când pe-al inimii pristol,
Ţi-ai aşezat Cuvântul :| (refren)
Mai dă-mi din pâinea Ta un drob
Şi flacără mai multă
|: Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob,
Dar eu din dragoste sunt rob
Şi robul Tău ascultă :| (refren)