Ca fiu pierdut am rătăcit
Ca fiu pierdut am rătăcit
Prin lumea pieritoare;
Talanţii vieţii ce-am primit
I-am risipit,
”Am drept în viaţă, îmi ziceam,
Să-ncerc orice-i sub soare!”
Dar că răspunderi mi-atrăgeam
Nici nu credeam
De Tatăl m-am îndepărtat,
Sfidând cereasca lege,
Şi cugetul meu necurmat
S-a-ntunecat
Gândeam că pot fi fericit
Păcatul de-aş alege,
Şi, prin desfrâu nepotolit,
Lui m-am robit
Puteri abia de mi-au rămas
Să-mi târâi viaţa moartă,
Şi tot ce-i rău, la greu impas,
Am vrut să las
Dar, alipit de-un pământean,
Cârpeam doar vechea soartă,
Mai rob ca porcii mă găseam
Rob lui Satan
Atunci în fire mi-am venit:
N-am eu un Tată oare?
Acasă-i bine de trăit
Şi-am fost iubit
Prin mine însumi nu socot
Să scap de la pierzare,
Mi-e sufletul flămând de tot,
Nimic nu pot!
Aşa cum sunt,
Mă-ntorc şi-nfrunt
Trecutu-mi de ocară
De-aş fi primit oricât de crunt
Eu ăsta sunt!
Ca dintr-un rău vis m-am trezit,
Cu inima amară,
Scârbit de tot, m-am osândit
Şi am pornit
Cu câtă fală am plecat,
Pe-atât mă-ntorc cu jale,
Zdrobit, acum în piept mă bat
Şi milă cat
Departe încă mă aflam,
Tărăgănind pe cale,
Când m-a zărit cum mă sfiam
Şi nu intram
A fost de-ajuns, şi alergând,
În braţe mă cuprinse,
Pe rănile-mi balsam turnând,
Sărutu-I blând
Eu, copleşit de-un chin nespus,
Căci dragostea-I mă-nvinse,
Abia ţinându-mă, I-am spus,
Că vrednic nu-s