Când furtuna vâjâie năprasnică

Când furtuna vâjâie năprasnică Şi-al tău cer albastru Ți l-a-ntunecat, În loc să-ţi pleci capul tău Îndurerat, Gândeşte cât bine Domnul ţi-a făcut! Te gândeşte: ce mult bine El Ţi-a făcut întruna pân’ acum! Pune-L înaintea ta atunci Şi vedea-vei cât de mare este El! (refren) Când pe calea plină de alunecuş, Tu te clatini sub povara ta cea grea, La ‘Cea mână tare tu să te gândeşti, Ce de-atâtea ori te-a binecuvântat! Te gândeşte: ce mult bine El Ţi-a făcut întruna pân’ acum! Pune-L înaintea ta atunci Şi vedea-vei cât de mare este El! (refren) Când pe drumul tău pe-acest Pământ tu pierzi O comoară scumpă şi iubită mult, La cereasca moştenire să gândeşti, Ce te-aşteaptă sus, în slavă, la Isus! Te gândeşte: ce mult bine El Ţi-a făcut întruna pân’ acum! Pune-L înaintea ta atunci Şi vedea-vei cât de mare este El! (refren) Binecuvintează dar, neîncetat Pe-acest Tată care-n fiecare zi Varsă peste tine bogăţia Lui, Bogăţia dragostei Lui de nespus! Te gândeşte: ce mult bine El Ţi-a făcut întruna pân’ acum! Pune-L înaintea ta atunci Şi vedea-vei cât de mare este El! (refren)