Ca vântul, zboară anii ca viforul în zbor
Ca vântul, zboară anii ca viforul în zbor
Ca şi apusul zilei ce-ncet, dispare-uşor
Adună cu ei totul şi toate duc cu ei:
Şi faptele şi gândul, chiar dacă nu o vrei.
# De aceea astăzi, trebuie să ştii:
Orice an te-atrage înspre veşnicii!
Nu-i o întâmplare, viaţa ta sub soare;
Când vei merge-n faţa, Celui ce-a dat viaţa,
Ce vei răspunde oare? #
El trece ca un sunet: ce importanţă-i dai?
Spre ce e al tău umblet? Spre ce plăcere ai?
Ce-ţi spune azi balanţa, cea dintre bine, rău?
Sau nu ai cutezanţa a şti de locul tău?
# De aceea astăzi, trebuie să ştii:
Orice an te-atrage înspre veşnicii!
Nu-i o întâmplare, viaţa ta sub soare;
Când vei merge-n faţa, Celui ce-a dat viaţa,
Ce vei răspunde oare? #
Ale-nserării umbre se vor lăsa-n curând
Şi cânturi tot mai sumbre, vei auzi sfârşind,
Dar, dacă o să-ţi numeri mai bine zilele,
Vei arunca, din umeri, în praf poverile.
# De aceea astăzi, trebuie să ştii:
Orice an te-atrage înspre veşnicii!
Nu-i o întâmplare, viaţa ta sub soare;
Când vei merge-n faţa, Celui ce-a dat viaţa,
Ce vei răspunde oare? #
Primind Mântuitorul, ca Domn, în viaţa ta,
Vei merge cu poporul salvat prin jertfa Sa;
Vei preţui chemarea şi voia Domnului,
Vei aştepta plecarea spre-Mpărăţia Lui.
# De aceea astăzi, trebuie să ştii:
Orice an te-atrage înspre veşnicii!
Nu-i o întâmplare, viaţa ta sub soare;
Când vei merge-n faţa, Celui ce-a dat viaţa,
Ce vei răspunde oare? #