Ce frumos când n-oboseşte

Ce frumos când n-oboseşte Servul Tău, lucrând cu zel! Când pe cei pierduţi trezeşte, Doamne-alături eşti de el! Şi ce slujbă minunată Să fii servul lui Isus; Decât viaţa Lui predată Nu-i nimica mai presus! Pe a vieţii-ntinsă mare, Grijuri tu să n-ai deloc! Cârma-n mâini Isus o are, Tu păstreaz-umilu-ţi loc! Sub a Lui privire vie, Tu să-I fii un slujitor, Viaţa ta a Lui să fie, Și acum şi-n viitor! Să vesteşti iubirea-I mare Și al jertfei Sale dar! Tuturor ce n-au iertare Să le spui de al Său har! Căci Hristos poat’ să trezească Inimile cât de tari, Harul scump ca să-l primească Al iubirii Sale mari! Fii oricând o mângâiere Pentru cel nenorocit! Ne-ncetând în rug-a cere Ca să fie mântuit! Arătându-i ce iubire Dumnezeu a dovedit, Pentru-a noastră mântuire, Pe-al Său Fiu când L-a jertfit!