Ca văduvei sărace din Sarepta
Ca văduvei sărace din Sarepta
Decurge uneori viaţa ta;
Când scade untdelemnul şi făina,
Atunci ţi-e încercată credinţa.
Chiar dacă plânsul ţi-e mai lung pe cale,
Şi n-ai primit răspunsul aşteptat;
Te roagă ca Ilie-a şaptea oară,
Şi vei primi răspuns ne-ntârziat.
# Nu te-ngrijora nicicând pe a ta cale,
Roagă-te mereu ca să ai răbdare.
Nu te-ngrijora de valurile vieţii,
În curând apar şi zorii dimineţii. #
Atunci când încercarea este mare,
Se vede ce ai tu din Dumnezeu.
Şi chiar de cazi o clipă-n disperare
El nu te lasă singur, eşti al Său.
În fiecare zi, pe miliarde
De oameni îi hrăneşte ne-ncetat .
O, cum de te-ar putea uita stăpânul,
Când El e Domn, şi toate le-a creeat
# Nu te-ngrijora nicicând pe a ta cale,
Roagă-te mereu ca să ai răbdare.
Nu te-ngrijora de valurile vieţii,
În curând apar şi zorii dimineţii. #
Încredinţează-ţi soarta-n mâna-i Sfântă
Vei birui al încercărilor ocean;
Căci Cel ce este mai presus de ceruri,
În cer şi pe pământ e suveran.
Arunc-asupra Lui îngrijorarea,
Orice povară astăzi dă-i-o Lui.
Deschide-ţi inima şi crede-n Domnul,
Căci El poartă povara orişicui.
# Nu te-ngrijora nicicând pe a ta cale,
Roagă-te mereu ca să ai răbdare.
Nu te-ngrijora de valurile vieţii,
În curând apar şi zorii dimineţii. #