Ca şi crinii în grădină

Ca şi crinii în grădină Atâtea flori s-au scuturat Şi vântul suflă fără milă Din răsăritu îndepărtat Se plânge grădinaru într-una Isus care Ie-a altoit A mântuirii flori din lume Căci negru vânt le-a altoit Cu stropi de lacrimi în grădină El Ie-a sădit şi le-a udat Dar n-au prins toate rădăcină Şi s-au uscat atâţia crini Din nou încearcă grădinarul S-o ia pe fiecare-n rând Ca s-o ridice din ţărână Si să-i trezească dorul sfânt Ascultă suflete acuma Ce porţi în piept un crin ceresc Nu ştii Isus ţi-a întins mâna Şi zice vino te primesc Nu vrei să fii iar în grădină Un crin ceresc mirositor Acolo vântul nu mai suflă Ci harul cel îmbietor Ah recunoaşte-ţi astăzi vina Şi ofilirea de păcat Isus te cheamă te primeşte Căci harul Lui e minunat