Plecat-am de la Tine

Plecat-am de la Tine Şi avere-am prăpădit, Ruşine mi-e de mine, Copil nesăbuit! Mi-e sufletul durere Şi trupul mi-e sfârşit, Sleit sunt de putere, De tot nenorocit! Te-am supărat, o, Tată, Cu viaţa mea cea rea, Ce ruşinoasă pată Am pus pe fruntea mea! O, ştiu că sunt nevrednic Al Tău fiu să mă chem, Purtarea-mi de netrebnic Ar merita blestem Şi totuşi, Te rog, Tată, Argat să mă primeşti, Căci altfel mor de foame, Scăparea Tu îmi eşti! Să fie cu putinţă? Văd bine? Nu mă-nşel? Din mândra-I locuinţă Alearg’ spre min’ chiar El! La sânu-I cald mă strânge, Sărut aprins mi-a dat, De bucurie plânge: ”Pierdutul s-a aflat!” Ca fiu primit eu iară? Primit, iubit, iertat! O, mare Ţi-e-ndurarea! Fii binecuvântat!