Tu, Isus, Cârmaci să-mi fii
Tu, Isus, Cârmaci să-mi fii,
Până-n port când voi sosi!
Fiind ferit de negre stânci,
De prăpăstiile-adânci,
Voi sosi la ţărm curând,
Grija cârmei Tu având
Valuri mari, furtuni şi vânt,
Au pierit l-al Tău Cuvânt;
Vântul iată-l iar tăcând,
Valul lin alunecând,
Pace-n plin domnind acum,
Mă-nsoţeşti pe-al vieţii drum!
Şi, când ţărmul s-a zărit,
Unde e un loc de-oprit,
Lângă min’ şi-atuncea stai,
Ajutorul Tău mi-l dai
Şi-mi grăieşti duios mereu:
,,Te încrede-n Dumnezeu!”