An de an, an de an, bate vântu-n grâu pe lan

264.An de an, an de an, bate vântu-n grâu pe lan Spic de spic se ţin în vânt, cine-i singur cade frânt Trece vântul n-au nimic ,parcă te privesc şi zic: “Dar tu ai, dar tu ai, frate drag un bob în spic?” Săptămâni, săptămâni, ‘cearcă lupul pe la stâni Dă târcoale, hăulind, “Ia să văd ce pot să prind Ba vreo oaie, ba vreun miel, nu le dă Emanuel?” “Dar tu sai, dar tu sai, să pui pieptul lângă El?” Ceas cu ceas, ceas cu ceas, n-au albinele popas Toate zboară şi zoresc, în cămară toate cresc Numai trântorul hai-hui, strică mierea-n jurul lui “Tu zoreşti, tu zoreşti?”, “eşti albină sau ce eşti?” În curând, în curând, vom da seama rând pe rând “Tu păstor, tu ucenic, unde-s boabele din spic? Tu plugar, tu învăţat, câtă miere-ai adunat? Ce-ai făcut, ce-ai făcut, cu talantul ce ţi-am dat?” ”Doamne, Sfânt, Doamne, Sfânt, n-am fost mare pe pământ Tu stăpânul meu Prea-nalt, mi-ai dat mie un talant Eu prin griji şi prin nevoi, Ţi-am adus acuma doi!” “Aşa da, aşa da, o cetatea-acum e-a ta!”