Din zgomotul lumii, din praf şi ruină

68.Din zgomotul lumii, din praf şi ruină Din zbuciumul firii, la Tine alerg Zdrobit deseori şi cu inima frântă 'Naintea-'ndurării genunchiul mi-l plec Doresc să-Ţi vorbesc şi Tu, Domnul meu drag, să m-asculţi Doresc să-mi răspunzi prăbuşind ai necazului munţi Doresc părtăşia Ta-n veci şi uniţi peste tot ce-i vremelnic să fim Tu şi eu, eu şi Tu Sunt multe bucurii, pe cale-asta-ngustă Dar sunt şi necazuri ce sufletu-mi frâng În lupta ce-o dau, eu nu pot să fiu singur De-aceea la Tine povara-mi aduc Doresc să-Ţi vorbesc şi Tu, Domnul meu drag, să m-asculţi Doresc să-mi răspunzi prăbuşind ai necazului munţi Doresc părtăşia Ta-n veci şi uniţi peste tot ce-i vremelnic să fim Tu şi eu, eu şi Tu Doresc să mă-nalţ, tot mai mult către Tine Prin crez, adevăr, prin iubire şi zel Doresc veşnicia, întreagă cu Tine Să-mi fii în furtună, far şi unic ţel Doresc să-Ţi vorbesc şi Tu, Domnul meu drag, să m-asculţi Doresc să-mi răspunzi prăbuşind ai necazului munţi Doresc părtăşia Ta-n veci şi uniţi peste tot ce-i vremelnic să fim Tu şi eu, eu şi Tu