În lume trăiam ca-n iad mă zbăteam, satan în păcat mă ţinea
157.În lume trăiam ca-n iad mă zbăteam, satan în păcat mă ţinea
Să mor aş fi vrut, că trupu-mi de lut, păcatul amar îl strivea
O zi a venit când iar am greşit, oamenii-au aflat,
m-au prins în păcat
“Să moară!”- cu toţii-au strigat
Nu ucideţi cu pietre pe cel găsit vinovat!
Căci şi pe noi într-o zi, pe toţi Isus ne-a iertat
Nu ucideţi cu pietre pe cel căzut în păcat!
La cer găseşte oricine, o şansă să fie salvat
Cu pietre în mâini şi ură-n priviri, mulţimea sfârşitu-mi cerea
N-am vrut să vorbesc, să mor, să trăiesc, acum tot una-mi era
Dar iată un om cu glas iubitor, a spus răspicat “Cel fără păcat
S-arunce primul cu piatra în ea!”
Nu ucideţi cu pietre pe cel găsit vinovat!
Căci şi pe noi într-o zi, pe toţi Isus ne-a iertat
Nu ucideţi cu pietre pe cel căzut în păcat!
La cer găseşte oricine, o şansă să fie salvat
Atunci am văzut cum cei dimprejur, cu toţi rând pe rând au plecat
Iar omul Isus, cu milă mi-a spus, “Te iert dar să fugi de păcat!”
Iertarea mi-adus putere de sus, şi primul răspuns păcatul răpus
Azi sunt fericită trăind prin Isus
Nu ucideţi cu pietre pe cel găsit vinovat!
Căci şi pe noi într-o zi, pe toţi Isus ne-a iertat
Nu ucideţi cu pietre pe cel căzut în păcat!
La cer găseşte oricine, o şansă să fie salvat