Ce n-ar face, zice omul
Ce n-ar face, zice omul
Ca să fie mântuit
Însă treburi sunt prea multe
Şi lucru necontenit.
De aceea frate dragă
Aş dori ca să vă spun
Despre o biată servitoare
Ce avea un suflet bun.
Nu avea timp de rugăciune
Care toată ziua lucra
Iar la lucru ei astfel
Toată ziua se ruga.
Ea când mătura prin casă
Măturăm, Doamne, ziceam
Toate gândurile mele
Ce sunt în inima mea.
Când spăla rufe la baie
Se ruga lui Dumnezeu
Aşa să-mi speli Doamne sfinte
Haina sufletului meu.
Când le călca cu maşina
Calcându-le ea zicea
Aşa să-ndrepţi Doamne sfinte
Spre ceruri cărarea mea.
Şi când Dumnezeu văzut-a
Ruga ei ce-ai strălucită
A gătit în cer o casă
Ca să fie mântuită.
Aţi văzut voi servitoarea
Cum se ruga dragii mei
Să urmăm deci înainte
Strălucită fapta ei.
Să te rogi la Domnul frate
În orice timp, în orice loc
Ca să capeţi fericirea
Să scapi din cumplitul foc.