Ce n-ar vrea să facă omul

Ce n-ar vrea să facă omul Ca să fie mântuit Dacă sunt lucruri prea multe Şi lucrezi necontenit. De aceea frate dragă Aş dori ca să vă spun Despre o biată servitoare Care-avea un suflet bun. N-avea timp de rugăciune Toată ziua, ea lucra Dar ea prin lucrarea ei Ea într-una se ruga. Ea când mătura prin casă Din gură aşa zicea Aşa să mături Iisuse Răul din inima mea. Când spăla rufe la baie Din gură zicea mereu Aşa să-mi speli, Doamne Sfinte Haina sufletului meu. Când ea călca cu maşina Din gură, aşa zicea Aşa să-mi netezeşti, Doamne Spre ceruri cărarea mea. Şi atunci văzut-a Domnul Fapta ei cea strălucită I-a gătit în cer lăcaşul Ca să fie fericită.